Fumatul


Fumatul are o istorie de cca. 7000 de ani , tutunul find cultivat si utilizat în America de Sud, la începuturi fiind practicat în cadrul ceremoniilor religioase, în ritualuri de purificare, crezându-se că astfel se pot induce viziuni spirituale.
După descoperirea Americii de către Cristofor Columb la 1492 , europenii au cucerit o mică insulă situată la limita dintre Oceanul Atlantic si Marea Caraibelor , numită Tabago (azi statul Trinidad-Tobago) , ai cărei locuitori foloseau, pentru fumat ,frunzele uscate ale unei plante. Era vorba de fapt de tutun , o plantă dicotiledonată din familia solenacee , gen care cuprinde aproximativ o sută de specii si dintre care se remarcă Nicotiana Tabacum , folosită pentru fabricarea țigărilor. Trebuie să amintim că denumirea de Nicotiana provine de la numele ambasadorului Franței în Portugalia Jean Nicot (1530-1600) , cel care a introdus-o la curtea regală a Franței. Primele seminte au fost aduse în Europa , mai precis în Spania în 1496 , ulterior fiind importată si în Portugalia , de unde Jean Nicot o trimite reginei Caterina de Medici cu scopul de a-i alunga , prin mirosire , desele migrene . În scurt timp obiceiul reginei a fost preluat de întreaga curte regală , iar apoi de întreg Parisul si întreaga Europă. În secolul XVII cultivarea tutunului ia o amploare extraordinară, apar plantatii imense si primele inteprinderi de prelucrare la scară industrială. Evident că în acelasi timp numărul fumătorilor creste si el foarte rapid. Oamenii nu s-au limitat doar la a-l fuma (pipă , trabuc , țigară) , ci au început să-l consume mestecându-l , sau să-l inhaleze. Prin inventarea masinii de fabricat tigări , în 1880 , putem spune că a apărut industria modernă a tutunului , principalele rezultate fiind acelea că prețul a scăzut si consumul a crecut.
Teorii mai vechi susțineau că nicotina este cel mai toxic agent activ al tutunului , dar cercetări ulterioare au arătat ca prin ardere tutunul isi modifică compoziția initială dând nastere unor noi substante : un amestec de gaze, vapori necondensați, si substanțe particulare variabile , astfel încât fumul este un amalgam de particule lichide si solide cu dimensiuni sub100 microni , oxid de carbon , gudron si alte substante iritante pentru sistemul respirator (acroleina, formaldehida, acidul cianhidric, acetaldehida). Cei mai periculosi factori din fumul de tigară sunt substantele cancerigene si cocangerigene care se găsesc în aerosolii produși de fumul de tigara si care poartă denumirea generică de gudroane.
Obiceiul de a fuma provoacă un lung sir de neplăceri , de la boli foarte grave , adesea mortale , chiar căderea părului si afectează sănătatea celor din jur.Astfel în ceea ce priveste sistemul digestiv fumatul contribuie la producerea ulcerelor și arsurilor esofagiene sau gastrice , ca efect al reducerii capacitătii ficatului de a mataboliza alcoolul , medicamentele si alte substanțe toxice. Esofagul este afectat prin inflamații ale mucoasei care în timp duc la sângerări sau chiar cancer. Cancerul esofagian , gastric , pulmonar afecțiunile cardiace , emfizemul pulmonar , arterita , cancerul de buze , limbă , laringe , vezică urinară , bronsita cronică sunt alte urmări ale fumatului.La femei fumatul în timpul sarcinii afectează starea de sănătate a fătului ceea ce poate conduce la malformatii si chiar decese. Procentul deceselor datorate bolilor cerebrovasculare care au ca si cauză principală fumatul nu este nici el de neglijat 51 % pentru bărbați si 55 % pentru femei. Fumatul pasiv generează si el mari riscuri , cei care trăiesc în preajma fumătorilor au nesansa de a face cancer pulmonar de patru ori mai mare decât cei care nu „beneficiaza” de acest tratament.
Cuantificarea efectelor fumatului este imposibil de facut pana în cel mai mic detaliu , dar în ecuatie trebuie introduse , cel puțin , următoarele elemente:
- cheltuielile directe de achizitionare a produselor din tutun;
- costuri cu sanatatea (medicamente, repararea danturii îngălbenite);
- obiecte de îmbracaminte distruse;
- alte daune cum sunt : arderea scaunelor de masină , a diferitelor tapiterii sau covoare si chiar incendierea propriilor locuinte ;
- timp pierdut cu asa zisele “pauze de tigara“.